Sensul profund al suferintei

17 decembrie 2014 prin Karyn 

Conferinta Maestrului Omraam Aivanhov despre Sufernta, 1 septembrie 1985

“Suferinţa îi conferă omului posibilitatea de a coborî în sine însuşi, pentru a reflecta, a medita şi a atrage în el fiinţe superioare, capabile să-l ghideze şi să-i sară în ajutor. Dacă suferiţi, ştiind să apreciaţi suferinţa prin care Cerul vrea să vă transforme, veţi deveni o fiinţă deosebită. Nu există ştiinţă mai mare decât aceea de a şti să suferi. La flori, suferinţa înseamnă parfumul lor. Din cauza dificultaţilor ce le au de trecut, ca să poată rezista intemperiilor şi pericolelor de tot felul ce le pândesc, florile degajă un parfum delicat pe care îl iubim. Nici o altă suferinţă nu degajă un asemenea parfum, căci majoritatea oamenilor ţipă la cea mai mică durere. Numai acela care ştie să-şi accepte suferinţa va degaja acest parfum. Când un Iniţiat suferă, deoarece ia pe umerii săi povara şi păcatele omeneşti, aşa cum a făcut-o Iisus, această suferinţă, acceptată prin iubire, emană cel mai minunat parfum, iar îngerii vin să se bucure împrejurul lui, aşa cum ne bucurăm şi noi într-o grădină, în compania florilor şi a copacilor.

Nu prea sună a mare ştiinţă ceea ce aţi ascultat. Unde se spune, în ştiinţa oficială, că parfumul apare datorită suferinţei florilor ? Iată cel mai mare mister. Dar, atunci, cum să ştim să suferim ? Pentru a şti, mai întâi, trebuie să înţelegem ce este suferinţa. Dar, oamenii sunt departe de acest lucru, ei amestecă lucrurile. Când trebuie să pronunţe cuvântul suferinţă, ei spun durere, grijă, necaz, tristeţe, necunoscând semnificaţia fiecărui cuvânt.

La fel, v-am vorbit în trecut despre puritate. În mintea oamenilor a curăţa, a spăla, a purifica, a sfinţi, au aceeaşi semnificaţie. În realitate, pentru fiecare lucru există câte un cuvânt corect. De exemplu a curăţa, ei bine, curăţăm lucrurile în plan fizic, le măturăm cu adevărat pe pământ. Spălatul te leagă deja de apă, un element ceva mai subtil, ceva ce atinge sentimentele. Apoi purificăm. Ah, cuvântul a purifica este pregătit să atingă alte elemente, alte existenţe, alte regiuni. Apoi a sfinţi, ş.a.m.d. V-am spus, în trecut, că trebuie să ne curăţăm corpul fizic, să ne spălăm sentimentele, să ne purificăm gândurile, să ne sfinţim sufletul şi spiritul în lumina divină. În limba ebraică cuvântul puritate se poate exprima prin tam, ţak, kadoş… Se spune “Lev tahor barali Elohim vernah kadeş ednaşi”, adică: “Inima curată, Doamne, ca şi spiritul, în sufletul meu puritatea”… Kadeşa, Kadoş, Kadeşin înseamnă ceva sacru, ceva sfânt. Kadoşimi sunt sfinţii. V-am vorbit, în trecut, despre semnificaţia exactă a cuvintelor.

Da, în ceea ce priveşte suferinţa, vedeţi cum oamenii amestecă cuvintele, necunoscând valoarea lor exactă, şi este păcat, căci precizia constituie un lucru important. Să luăm exemplul corpului fizic care suferă, deci există durere. Cuvântul suferinţă poate însemna necaz, tristeţe, greutate, totul aduce a suferinţă, dar domeniul nu mai este acelaşi. Durerea va fi în planul fizic, necazul în cel astral, tristeţea se va găsi în planul mental, iar greutăţile, de asemenea, în planul fizic. Şi în limba engleză ne găsim pe aproape… Suferinţa le îmbrăţişează pe toate celelalte, dar trebuie să vedem în ce plan suferim: în planul fizic, astral, mental sau mai sus ?… Iată, vă mai proiectez o rază de lumină, ca să înţelegeţi că suferinţa, cuvântul în sine, poate acoperi multe alte cuvinte ce sunt legate cu domenii determinate. De exemplu, puteţi suferi în planul fizic dar nu suferiţi psihic, spiritual. La fel, puteţi să nu aveţi nimic în planul fizic, nici o durere, dar aveţi suferinţe interioare. Aşa procedează şi psihiatri care descoperă suferinţele psihice la persoane ce nu au nici o suferinţă fizică. Deci, iată cât de diferită poate fi suferinţa, poţi avea durere, suferinţă fără durere, necazuri fără durere, tristeţi…, lumea o ştie bine: “…plăcerile dragostei nu durează decât o clipă, dar necazurile ei durează întreaga viaţă !”. Există şi un cântec, o ştiţi şi voi, intitulat “Plăcerile dragostei” !…

Ce este în realitate suferinţa ? Este o stare, mai degrabă de conştiinţă, căci dacă nu eşti conştient, nu poţi suferi ! Oare cadavrele suferă ? Deloc. Deci, ca să suferi trebuie să fii viu şi conştient, căci s-ar putea, ca adormind, să nu mai suferi. În timpul somnului, adesea, unele suferinţe se opresc. Acest domeniu este foarte interesant pentru studiu. Deci, suferinţa este o stare de conştiinţă, neplacută, nedorită, nimănui nu îi plac suferinţele, ci plăcerile, bucuriile, fericirea dar, totodată, nu suntem scutiţi de suferinţă.

Da, a şti să suferi subînţelege o întreagă ştiinţă, inteligenţă, înţelepciune. Vom clarifica imediat lucrurile. Să luăm comportamentul omenesc: într-un an de zile oamenii trăiesc în plăceri, în bucurii, beau, mănâncă, se plimbă cântă, scriu, muncesc, dorm, dar nu mulţumesc deloc (lui Dumnezeu), nu observă că au avut zile minunate, binefăcătoare. Iar când vin câteva zile nefericite ei strigă se lamentează, găsesc că totul este normal, nedrept. De ce nu observă că zilele bune sunt în număr mai mare decât cele proaste ? Când apare câte o zi cu vreme urâtă, ei spun: “Ce timp mizerabil”, deşi pe parcursul anului au existat zile minunate ! Nu, ei nu au văzut… Vedeţi, dar, cum este alcătuită natura omenească ! Ea nu ştie să aprecieze toate lucrurile pozitive zilnice. Nu este conştientă. Când ne merg treburile uităm să mai mulţumim, nu realizăm că dispunem de lucruri cu adevărat rare, preţioase ! Numai când ne lipseşte câte ceva devenim nefericiţi, suferim… gândim că totul va dura o veşnicie… De ce este aşa făcută natura omenească ? Aşa este ea… De aceea a apărut şi ştiinţa care să ne arate să nu fim aşa, adică să amelioreze lucrurile, să lucreze cu ele… Iată adevărata ştiinţă !

Deci, suferinţa este o stare de conştiinţă în care ceva nu este pus la punct. Deci,trebuie să căutăm să îndreptăm ceva, să gândim, să găsim în ce domeniu am încălcat legile, ce prostii am făcut pentru a reuşi să punem la punct lucrurile. Dar nu, noi nu o facem, nu ne analizăm, nu lucrăm, nu medităm, ci urlăm, ne plângem că suferim, în loc să ne preocupăm să găsim cauzele acestei suferinţe. Iată domeniul Iniţiaţilor. Oamenii obişnuiţi nu fac aceste lucruri, ei se plâng, sunt indignaţi, găsesc că Cerul nu a fost drept cu ei şi devin duşmanii lui. Iată cum, în loc să se amelioreze lucrurile, acestea se complică.

Şi Iniţiaţii pot avea uneori necazuri, suferinţe, căci ei sunt legaţi de întreaga lume, ei formează o unitate, au venit pe pământ ca să lucreze peste tot şi în toate activităţile ei “culeg” necazul, lucrurile impure. Pentru a le purifica, ei încearcă să emane ceva mai luminos pentru a-şi ajuta confraţii. Deci, şi ei sunt încolţiţi adesea, pot suferi. Nu există Iniţiaţi care să nu sufere, fiindcă el nu ar mai fi viu. Dar, cum el cunoaşte o întreagă ştiinţă, poate observa lucrurile, ştie cum să lucreze cu ele, cum să le înţeleagă, găsind mijloace de ameliorare, de remediere. Deci, când se găseşte în suferinţă sau durere, necaz sau tristeţe sau grijă, primul lucru pe care îl face, este să se lege cu Cerul, prin gândire, încercând să se unească, să se topească în el, vibrând la unison cu Cerul, pentru a putea primi câteva particule luminoase, pure, pline de pacea care poate alină suferinţa. Iată ce lucrare minunată pot face Iniţiaţii, legându-se cu întreg universul, cu spiritele cele mai avansate, mai evoluate, ajungând astfel să uşureze, să liniştească, să lumineze, să spele şi să cureţe, să purifice şi să sfinţească, făcând, în acelaşi timp, o lucrare asupra lor înşişi. În realitate, atunci când fac acest lucru, Iniţiaţii nu lucrează numai asupra lor înşişi deoarece, fiind legaţi cu milioane de alte suflete, ei le pot ajuta. Dar ceea ce ei fac se poate reflecta pe foarte multe persoane.

Aşa cum v-am mai spus-o într-o zi, demult, neştiinţa omenească este, însă, atât de mare, nelimitată, încât Împărăţia Domnului şi Dreptatea Sa nu se realizează deloc pe pământ deoarece oamenii nu sunt luminaţi, iar când se găsesc în stări îngrozitoare, în răutate, revoltă, gelozie, răzbunare sau furie, emană lucruri îngrozitoare şi găsesc că acest lucru este normal… Da, aceste lucruri care călătoresc, aceste emanaţii triste, întunecoase, negre şi poluate, merg spre persoanele din anturajul apropiat: vecini, familie, chiar animale şi plante, spre întreaga natură. Deci, oamenii infectează întreaga natură, fără a-şi da seama! Iată cât de mare poate fi neştiinţa ! Oamenii nu-şi dau seama că pot face rău lumii întregi. Suntem legaţi de pietre, de munţi, de arbori, de stele, de animale, de insecte şi de oameni. Iată de ce apar şi catastrofele, căci majoritatea oamenilor nu face decât să distrugă, să murdărească, să învenineze. Ne putem întreba acum: “De ce în ultimele două luni s-au produs trei mari catastrofe feroviare ?”. Au murit sute de persoane, alte sute au fost rănite. Nu aparatele, mijloacele tehnice, au stat la cauza accidentelor, ci oamenii care l-au condus.

Ce se petrece oare în interiorul acestor oameni ? Ei nu-şi dau seama… Iată cât de adevărat este Învăţământul nostru. V-am explicat că, atunci când oamenii dau frâu liber naturii lor inferioare, personalităţii, dorinţelor, plăcerilor nemăsurate, furiei şi răutăţilor, acestea le dereglează inteligenţa, creierul, viziunea. Iată sursa erorilor, nemaifiind stăpân pe situaţie, în linişte, în luciditate şi calm. Privind în jurul nostru, vedem cât de adevărate sunt lucrurile ce le învăţăm aici… Peste tot se fac greşeli, în maşini, dar aceste lucruri se datorează dereglărilor din interiorul fiinţei. De ce ? Pentru că oamenii au permis lucrurilor negative, dorinţelor, să prindă cheag, ceea ce duce la dezechilibru şi întuneric. Aceste erori apar acum şi în aviaţie. Nu ne mai putem încrede acum în oamenii care conduc aceste aparate, nu mai ştim dacă ei sunt normali sau dereglaţi. Din ce în ce mai mult oamenii se vor teme să mai călătorească cu trenul, cu avionul, deoarece cei aflaţi la cârma lor nu mai sunt echilibraţi. Da, ei nu au cunoscut Învăţământul nostru, ci pe acela al urii şi răutăţii, vechiul învăţământ al Lojii negre.

Iată de ce, noi vom avea ultimul cuvânt, mai devreme sau mai târziu. Într-o bună zi oamenii vor înţelege că nu mai merge aşa, vor căuta cauzele întâmplărilor nefericite şi vor da peste Învăţământul nostru. Primesc scrisori de pretutindeni care îmi spun: “Am găsit adevărul, viaţa mi s-a schimbat complet”. E formidabil acest lucru ! Adevărurile din cărţile mele îi schimbă pe oameni, îi aduc într-o stare de normalitate, de echilibru şi luciditate, de fericire. Ce mai aşteptăm pentru a răspândi cărţile Învăţământului ? Altfel, vor fi mereu poveşti şi catastrofe de nu vom mai putea ieşi din casă. Nu mă credeţi, dar aşa v-am prezis acum câţiva ani: “…şi vor veni lucruri şi mai rele decât acum”. Da, eu ştiam demult ce se va întâmpla: oamenii vor deveni din ce în ce mai dezechilibraţi, se vor droga, vor mânca şi vor bea tot felul de lucruri, vor gândi diabolic, distrugător.

Iată un caz. Există oameni ambiţioşi, se cred deja nişte Hristoşi, vin aici să rupă inima fetelor, nu pentru spiritul Învăţământului, ei se cred mai Iniţiaţi, dar eu îi voi îndepărta de aici, nu merită să mai vină. Dar oamenii naivi îi cred prosteşte, îi urmează fără a discerne, fără a avea vreun criteriu. Cu atât mai rău pentru ei, căci vor fi distruşi… V-am explicat de atâtea ori care sunt criteriile pentru a discerne intenţiile, atitudinea, comportamentul cuiva. Dar, dacă unele fete se vor lăsa amăgite de aceşti derbedei, dacă nu reuşesc să vadă diferenţa dintre ce aducem noi şi ce fură ei de la noi, ce să facem, este atât de mare prostia omenească !

Să revenim la ideea de la început: nu există ştiinţă mai mare decât aceea de a şti să suferi. Ce înseamnă aceasta ? Înseamnă că suferinţa se găseşte aici pentru a ne ajuta, pentru a ne întări şi lumina, pentru a ne face să înaintăm mai repede. Dar ne vom întreba: “De ce în acest fel ?”. Suferim, suntem trişti, avem necazuri, este tocmai contrariul ! Ah, da, pentru toţi aceia care sunt proşti, slabi, neluminaţi, suferinţa constituie o nenorocire. Dar, pentru aceia care ştiu, suferinţa este o binecuvântare, ei profită de ea, o folosesc, dezvoltându-şi o voinţă formidabilă, un intelect luminos, progresând astfel. Şi, ei ajung chiar să mulţumească Cerului, spunând: “Oh, Cerule, te înţeleg, vrei să mă ajuţi şi îţi mulţumesc şi îţi cer un singur lucru, pe acela de a-mi oferi puţin posibilitatea de a mă menţine, de a mă susţine, de a rezista, atâta tot ! Loveşte-mă, dar te rog, fa-mă să rezist”. Iată ceea ce trebuie să spunem când suferim, în loc să fugim, să ne detaşăm, să o suprimăm complet căci, în acest fel, nu ne vom întări nicicând. Iată care este mentalitatea oamenilor obişnuiţi, de aceea ei rămân mereu slabi, neştiind să lupte, cum să se transforme, cum să utilizeze şi să beneficieze de ceea ce se cheamă suferinţă.

Da, suferinţa este un limbaj ce trebuie descifrat, căci lumea invizibilă ne vorbeşte adesea prin suferinţă, adică tocmai ceea ce trebuie să dezvoltăm în noi. Sunt atâtea exemple… Vă voi revela câteva cazuri de excepţie. Există discipoli care se roagă, fără încetare, pentru a obţine clarvederea, claraudiţia şi puterea de a vindeca, de a şti… şi anii trec, iar dorinţa lor nu se împlineşte. Într-o bună zi ei trăiesc nişte suferinţe groaznice, intolerabile, insuportabile şi dacă nu ştiu de ce, vor deveni nefericiţi, loviţi. Dar, dacă sunt luminaţi şi în contact permanent cu Cerul, pentru a primi ceea ce au cerut demult, trebuie să treacă prin aceste întâmplări. Deci, ei vor mulţumi şi vor aştepta sfârşitul când vor primi darurile, calităţile extraordinare.

Da, iată ceea ce voi nu ştiţi şi trebuie să învăţaţi aici. Venim aici precum Artaban, mândri că ştim tot, apoi observăm, din ce în ce mai mult, cât de neştiutori suntem.Ca şi profesorul de la Sorbona care a venit câteva zile aici, cunoştea lucruri extraordinare, literatură, critică…, era o personalitate, dar nu vă voi spune numele lui. A venit de mai multe ori, chiar cu soţia şi fiica sa. După câteva zile a venit şi mi-a spus: “Maestre, credeam că ştiu totul dar acum, după conferinţele dvs., văd că nu ştiu nimic”. Iar eu i-am răspuns: “Vă înşelaţi şi în primul şi în al doilea caz. Vă aflaţi între cele două, pe undeva, nu ştiţi chiar totul, dar nici că nu cunoaşteţi nimic nu se poate afirma”. Oh, ce revelaţie a fost pentru el ! Da, oamenii nu ştiu să delimiteze, ci merg numai la extreme: totul sau nimic. De ce sunt oamenii aşa ? Fiindcă nu au avut Maeştrii, adevăraţii Maeştrii. Da, ei se înşeală cam în toate cazurile, crezând că se găsesc mereu în adevăr. În ziua când întâlnesc un adevărat Maestru observă cât de mult s-au înşelat, de cele mai multe ori.

Să rezumăm acum. Când întâlnim suferinţe, fie fizice, fie spirituale sau mentale… Ca şi oamenii care nu o arată, dar suferă. De ce ? Deoarece o femeie vede cum prietena îi fură soţul şi suferă. E un alt fel de suferinţă. În diferite competiţii sportive suferă acei aflaţi pe ultimul loc. Peste tot întâlnim necazuri, tristeţi, griji, dureri. Sunteţi la cazino, v-aţi pierdut întreaga avere şi vă sinucideţi… Mulţi o fac deşi, în domeniul fizic, n-au avut nimic, suferinţa a operat în domeniul psihic, mental. Pentru a remedia, primul lucru care trebuie să-l faceţi este să va legaţi de Cer, imediat să vă legaţi de cei 24 de Bătrâni, de Sfinţi şi Îngeri, de Arhangheli, de Divinităţi, de Marii Maeştri, de Profeţi, prin puterea gândului. În acel moment veţi primi ceva, căci v-am mai demonstrat-o, după legile fizice se produce o osmoză, o fuziune, o afinitate, da, primim şi captăm… Iar oamenii neştiutori continuă să sufere, neştiind ce să facă.Deci, trebuie să ne legăm pentru a înlocui anumite particule, pentru a schimba, a ameliora, a purifica, a curăţi, a lumina şi după un timp apar şi rezultatele. Astfel,suferinţa ne-a permis să ne dezvoltăm în cele trei lumi: în intelect, în inimă şi în voinţă; în intelect, deoarece am găsit mijloacele, fiind luminaţi; în inimă, deoarece dorinţa era puternică, da, dragostea de a te putea lega; iar voinţa s-a dezvoltat, de asemenea, deoarece am făcut exerciţii.

Iată adevăratul Învăţământ al Marii Fraternităţi Albe Universale: să folosim, să beneficiem, să profităm de tot ce întâlnim şi să avansăm, ca să devenim ceva util, minunat, strălucitor, ajutând oamenii. De ce ? Deoarece în dorinţa de a-i ajuta pe alţii, ne asemuim cu soarele: emanăm, radiem, îi întărim pe ceilalţi, proiectăm particule, devenim divinităţi. Altfel, vom rămâne asemenea pământului: absorbind, adunând, murdărindu-ne, devenind prea egoişti, nu mai semănăm deloc cu soarele. Este mult mai binefăcător să lucrăm aşa, ca maeştrii, ca soarele, decât să lucrăm ca oamenii obişnuiţi.

Vă spuneam, în alte conferinţe, să nu vă bucuraţi prea mult că aveţi o meserie formidabilă – avocat, preşedinte, şef sau poliţist – nu, deşi ea vă poate aduce mulţi bani, vă câştigaţi cu ea existenţa, mâncaţi şi beţi, ea nu este suficientă ca să vă perfecţionaţi, ca să deveniţi o divinitate. Acest lucru este valabil pentru toate profesiile, oamenii cad pradă mândriei de a avea o meserie sau o alta şi nu mai avansează… Este necesar acest lucru, trebuie să avem o profesie, dar cum vă spuneam într-o conferinţă: “Dacă nu aveţi bani în buzunare, cum puteţi să vă invitaţi prietenii la o bere ?… Discipolul Fraternităţii Albe Universale nu-şi absolutizează meseria, el vrea să devină un servitor, precum soarele el doreşte să lucreze, să-l preamărească pe Domnul, să propage lumina; în acel moment intervine altceva în inima, în sufletul, în spiritul său, ceva ce depăşeşte meseria. Meseria nu vă poate aduce împlinirea, va exista mereu un gol, un vid, ceva va lipsi. Oricare ar fi meseria practicată, oamenii nu-şi vor găsi împlinirea, neştiind de ce aceste lucruri s-au constatat. Eu v-am spus că pentru a vă găsi împlinirea trebuie să aveţi ceva spiritual în dorinţele voastre, în inima voastră, în gândirea voastră, că trebuie să lucraţi pentru Domnul şi lumea întreagă, pentru toţi semenii, asemenea soarelui. În acel moment nimic nu ne va lipsi, ne vom găsi în împlinire, chiar dacă nu vom avea nici o profesie, nici o meserie. Da, este formidabil acest lucru…

Acum vă rămâne acest ideal: de a lucra pentru Împărăţia Domnului şi Dreptatea sa, pentru Epoca de Aur. În acel moment puteri şi forţe, de o altă natură, se vor trezi în voi şi, în scurt timp, nu vă veţi mai recunoaşte, întrebându-vă: “Oare eu sunt sau tu eşti ? Da, eu sunt, taci…”, se poate spune şi aşa. Dacă am continua cu această problemă, a suferinţei, a fericirii, am putea prezenta diferitele lor stări, culorile lor, emanaţiile lor, corespondenţele cu pietrele, cu plantele, şi acest lucru ne-ar duce departe. Dar eu cred că ajunge pentru astăzi.

Poate câteva cuvinte asupra parfumurilor, căci suferinţele nu sunt aceleaşi. Suferiţi pentru că aţi vrut să furaţi ceva şi nu aţi reuşit ! Ei bine, această suferinţă nu este deloc divină. Vreţi să câştigaţi inima unei fete, doriţi să o posedaţi, dar nu reuşiţi. Ei bine, veţi suferi şi această suferinţă nu este deloc divină. Da, există tot felul de suferinţe, trebuie să analizăm, nu toate suferinţele sunt la fel, natura, culorile, emanaţiile lor sunt diferite. Există suferinţe strălucitoare, luminoase şi altele cenuşii, urâte, dezgustătoare…

În trecut v-am spus că dacă veţi trăi cum trebuie, dacă veţi gândi cum trebuie, dacă veţi mânca cum trebuie, nu vor mai exista mirosuri dezagreabile. Da, cât despre suferinţa florilor, ce se exprimă prin parfumul lor, ar mai trebui făcută o conferinţă !… Au existat sfinţi care emanau parfumuri, chiar şi mormântul lor mirosea a parfum, iată ceva istoric, unul dintre cele mai mari mistere pe care ştiinţa nu l-a descoperit încă…

Iată, dragii mei, cele câteva cuvinte destinate să vă fie folositoare. Binecuvântaţi Cerul când veţi suferi, căci dacă ar trebui acum să vă revelez sensul suferinţei, de ce nu trăim în bucurie, ar fi prea filozofic… Ar trebui atunci să vă etalez o întreagă ştiinţă iniţiatică, dar pentru moment este mai bine să nu o fac.”

 (Dragostea de Dumnezeu rezolvă toate problemele)

Legile Iubirii

20 decembrie 2014 prin Karyn

Iubirea nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie profunda de spiritualitate. In cartea ‘Kama Sutra’, Deepak Chopra ne face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 etape prin care trece iubirea.

1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI

Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…

Autenticitatea este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala, fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie perceputa drept atractiva, este de parere “In fiecare dintre noi exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta ai totala”

2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII)

Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…

Cand Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund… Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea, atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris. Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.

3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII

Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…

Aceasta etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in celalalt. “In aceasta etapa, cei doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”.In etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…

4. Stadiul (Legea) INTIMITATII

Daruindu-te pe tine fara nicio masca…

Ca fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa, cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura energie, o energie creatoare si sacra a universului.

Aceasta uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate “nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”.

5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI

Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…

Conform acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt, afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa, renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa fie”.

6. Stadiul (Legea) Pasiunii

Iubind, traiesti… Pentru ca iubirea este viata.

“Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”. Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim. Pasiunea nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea doar este.

7. Stadiul (Legea) Extazului

Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….

Din aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem… Venim din extaz, caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala, situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.

Zece lectii invatate de la ingeri

Zece lectii invatate de la ingeri (Ten Lessons I Learned From the Angels)
de Doreen Virtue, Ph.D., 1998



" Cu cat vorbesc cu ingerii mei mai des, cu atat invat mai mult. Iata zece lectii pe care acestia m-au invatat si prin care mi-au schimbat viata:

1.Traieste in integritate. Ingerii mi-au spus: "Petrece-ti timpul facand activitati care se potrivesc cu cele mai inalte intentii ale tale. Renunta la lucrurile pe care intuitia ta te indeamna sa renunti. Acele lucruri fie se vor vindeca, astfel incat sa te bucuri de ele ori altfel, activitatea va pica de la sine.”
Ingerii m-au indemnat sa-mi ascult inima.

M-au asigurat ca voi fi in siguranta daca refuz munca care nu se potriveste adevaratelor mele intentii. Am descoperit rapid ca ingerii aveau dreptate!

2. Nu exista decat ACUM. „Esti complet si intreg acum. Nu-ti arunca ochii asupra a ceea ce-ti poate aduce ziua de maine – asta ar implica ca esti imperfect sau iti lipseste ceva acum, si ca vei fi complet atunci cand ceva exterior apare in viata ta intr-un viitor.”
Cand ingerii mi-au spus acestea, am realizat ca eu traiam pentru viitor. Ma concentram pe ceea ce ziua de maine mi-ar fi putea aduce, si nu pe binecuvantarile din prezent. Acum fac o „lista de recunostinta” mentala in fiecare seara.

3. Tot conflictul este in interiorul mintii tale. „Orice conflict pe care il vezi sau il experimentezi in lumea exterioara este o proiectie a egoului tau. In realitate, lumea este in pace si tu iti proiectezi frica de pace asupra lumii. Tu nu vrei sa-ti rezolvi conflictul interior, dar vrei sa-l indepartezi de tine. Asa ca-l proiectezi asupra altor oameni si crezi ca „ei” sunt cei care iti cauzeaza disconfortul. Alti oameni sunt neutri, tablite goale pe care tu le colorezi cu propriile semnificatii si definitii. Apoi, reactionezi de parca aceste culori si definitii ar fi reale. Alti oameni, in schimb, te trateaza in felul in care te astepti, intr-o profetie de auto-indeplinire.”
In timp ce ingerii imi explicau acestea, am realizat cat de des i-am permis fricii sa-mi creeze momente dureroase. Dar intotdeauna am avut puterea de a alege gandurile si sentimentele pe care eu le-am atribuit situatiilor.

4. Purifica-ti dieta. „Toata hrana are vibratie si tu vrei sa vibrezi la fel de inalt si de fin cu frecventa la care rezonezi. Hraneste-te cu fructe si legume proaspete, nuci si cereale integrale, deoarece au cele mai inalte frecvente vibrationale. Evita carnea, produsele lactate, alcoolul, zaharul, ciocolata si cofeina, care au cele mai scazute vibratii. Si aminteste-ti ca esenta tuturor alimentelor pe care le mananci te afecteaza mult timp dupa ce mancarea se digera.”
In momentul in care ingerii mi-au spus de lectia a patra, dieta mea era deja destul de sanatoasa. Renuntasem la carne rosie si alba si la alcool. Totusi, mai era loc de imbunatatiri, asa ca am urmat sfaturile ingerului meu pazitor si am adoptat o abordare alimentara Vegan. Imbunatatirea aspectului si energiei a fost radicala si imediata! In loc sa simt ca-mi lipseste ceva, alegerea unei alimentatii mai sanatoase era usoara si naturala.

5. Nu da pentru a primi. „Renunta la a mai planifica rezultatele pe care le astepti ca urmare a ceea ce daruiesti. Vei primi rezultate pentru ca ai daruit; aceasta este o lege universala. Dar nu depinde de tine felul in care cauza si efectul vor circula. In plus, daca vei astepta ceva in schimb, n-ai oferit in realitate nimic. In schimb, retii darul in constiinta ta, asteptand sa primesti ceva inainte ca tu sa-l eliberezi complet.”
Inca o data, m-am simtit jenata in timp ce ingerii vedeau in strafundurile sufletului meu. Stiau ca sunt o persoana generoasa. Totusi, trebuia sa recunosc ca daruiam uneori cu dorinta de a primi ceva in schimb. Cu o incredere totala in ingerii mei, am decis sa renunt la toate legaturile atasate de darurile mele pentru ceilalti. Aproape imediat, am inceput sa primesc recompense surprinzatoare, cum ar fi noi propuneri de afaceri si experiente minunate cu prietenii.

6. Petrece timp de unul singur in natura. „Sunetele si mirosurile naturii sunt invizibile, asa ca iti poarta mintea spre taramul invizibil al spiritului, unde lucrurile vibreaza mai inalt si mai rapid decat materia. Exista proprietati vindecatoare in natura. De asemenea, exista ingeri ai naturii foarte reali. Le poti cere acestor ingeri ai naturii sa te vindece. A sta in natura te ajuta sa te adaptezi ritmului natural al pamantului si asa cum sincronizarea si ciclurile fac parte din tot, tu te vei sincroniza cu ritmul vietii.”
La indemnul ingerilor, m-am indepartat de biroul meu si am inceput sa-mi petrec orele pranzului afara. Aerul proaspat, razele de soare si parfumul florilor m-au ajutat sa patrund la niveluri mai profunde. Stau afara si ii rog pe ingerii naturii sa ma inconjoare.

7. Detaseaza-te de materie. „Atunci cand esti atasat de materie in gand, ramai atasat de produsele mintii egoului si astfel ramai atasat de ego. Nu exista cale de a scapa de aceasta lege.”
Ingerii mei mi-au clarificat ca nu exista nimic rau in lucrurile materiale. Materia e neutra, conform cu ingerii. Ei de asemenea realizeaza ca oamenii au nevoi materiale, cum ar fi mancarea, imbracamintea si adapostul. Dar cand idolatrizam aceste lucruri materiale – cum ar fi gandirea continua la bani si posesiuni – ne concentram asupra naturii noastre inferioare si nu asupra sinelui nostru superior.

8. Nu judeca. „Ii judeci pe altii ca o metoda de a te apara pe tine insuti, pentru a-i tine departe de tine, astfel incat sa nu te apropii de ei si sa te ranesti. Dar ti-am spus ca nu e nevoie sa te gandesti la siguranta ta. Tu esti in siguranta, iar un tipar de gandire de ingrijorare covarsitor in ceea ce priveste securitatea ta, poate aduce exact ceea ce te temi in viata ta.”
Ingerii au explicat ca atragem spre noi lucrurile la care ne gandim. Daca ma gandesc in mod obsesiv la pericolul fizic si emotional, creez un climat in care cele mai teribile temeri se adeveresc. Prin exercitiu, am inceput sa observ momentele in care ii judecam pe ceilalti oameni. Am inceput sa-mi eliberez temerile catre ingeri si am descoperit ca obiceiul de a judeca a disparut treptat.

9. Traiesti acolo unde constiinta ti-e focalizata. „Daca ai un gand neiubitor sau lipsit de iubire – competitie, invidie, grija – simti durere. Tu ESTI constiinta ta si simti efectele locului in care iti este focalizata constiinta. Tu nu-ti doresti durere. Asa ca, alege sa dai luminii toate gandurile tale neiubitoare.”
La inceput, aceasta lectie a fost dureroasa. Intotdeauna am crezut ca circumstantele din exterior imi influentau fericirea. Si totusi, ingerii insistau ca lucrurile stau invers si ca gandurile mele erau cele care colorau lumea. Ei mi-au spus ca fericirea mea nu era legata de ceea ce aveam, ci de ceea ce gandeam.

10. Slaveste-l pe Dumnezeu in toate. „Nu cauta slava pentru tine insuti. In esenta, totusi, atunci cand il slavesti pe Dumnezeu, tu slavesti acea parte din tine care este una cu Dumnezeu. Prin slavirea Sa, stai departe de starea ta de ego si te centrezi pe constiinta sinelui tau superior.”
Initial, lectia mea m-a umilit. Dar inainte de a aluneca in sentimente de rusine, ingerii mei mi-au oferit un sprijin, amintindu-mi ca – deoarece sinele meu adevarat este una cu Dumnezeu – imi laudam adevaratul „eu” de fiecare data cand il slaveam pe Dumnezeu.
Cele zece lectii sunt acum parti permanente ale vietii mele. ''

Cauzele Spirituale ale Bolilor, partea a II  prin Karyn Prin boală omul trebuie să înţeleagă că a greşit undeva pe drumul vieţii şi până nu-şi elimină greşeala nu se poate vindeca decât parţial, deoarece în el persistă cauza generatoare de rău. De aceea trebuie ca mai întâi să fie depistată cauza bolii, iar bolnavul să înţeleagă să evite pe viitor greşelile comise. Dacă nu se elimină cauza aceasta poate alimenta în continuare boala sau poate migra de la un organ la altul. Când cauzele vor fi eliminate boala va dispărea. Astfel: ACNEEA  coşurile): înseamnă neacceptarea propriei persoane. Nu îţi place propria persoană. ALCOOLISMUL: implică probleme legate de tatăl său; trebuie cultivătă detaşarea de acesta. Alcoolicul părăseşte familia, slujba, viaţa, dar nu se lasă de alcool. El se află în relaţie de dependenţă de alcool şi aceasta înseamnă că din suflet lipseşte iubirea. Persoana trebuie să iubească. Să iubească lumea din jur şi, dacă acest sentiment îi lipseşte, în suflet i se instalează o stare de disconfort, de chin spiritual. De aceea el încearcă să-şi reprime această durere prin orice mijloace. Trebuie ca omul să înceteze să mai poarte supărarea pe lumea din jur şi să intre în armonie cu ea, pentru că armonia înseamnă iubire. Cine de nimeni nu este iubit şi pe nimeni nu iubeşte foarte uşor se pierde în valurile ispitelor. Cei mai mulţi dintre oamenii nenorociţi şi dintre făcătorii de rele sunt jertfe ale unei copilării triste, în care au fost lipsiţi de iubire şi de purtarea de grija. Aceştia nu au ajuns să iubească pe nimeni. Nu trebuie uitat niciodată că lucrurile care ne fac dependenţi generează numai suferinţă. AFECŢIUNILE PULMONARE: păstrează deseori jale reprimată, necazuri, supărări, frica de a simţi plăcerea şi bucuriile vieţii. Tuberculoza arată că într-o viaţă anterioară persoana respectivă a trăit numai pentru valorile materiale. Gândirea răului despre lumea înconjurătoare. Tuberculoza, pneumonia şi bronşita se datorează unor supărări de lungă durată. Când nu iubim lumea înconjurătoare au de suferit plămânii. AFECŢIUNI LA SUPRARENALE: înseamnă indiferenţă, ignoranţă faţă de sine, anxietate. ALERGIILE: sunt rezultatul supărărilor interioare, al nemulţumirilor faţă de oamenii apropiaţi şi lumea înconjurătoare. AMIGDALITA: reprezintă consecinţele stărilor de teamă, a emoţiilor reprimate. ANEMIA: este o utilizare incorectă a oxigenului la nivelul globulelor roşii şi este consecinţa unui refuz de a-şi utiliza talentele în serviciul aproapelui. ANGHINA: reprezintă teama de a se exprima sau de a cere ceva părinţilor sau partenerului. APENDICITA: frica de viaţă, blocarea curgerii binelui ARTRITA: apare la persoanele care nu sunt iubite. Spirit prea critic şi rigiditate provenită din mental. Nu încerca să-i schimbi pe ceilalţi, acceptă-i pe ceilalţi aşa cum sunt. Dacă artrita e prezentă la nivelul mâinilor, braţelor, picioarelor şi şoldurilor eşti încredinţat că oamenii se folosesc de tine. În realitate nu exprimi ceea ce vrei. Acceptă întotdeauna să te sacrifici pentru ceilalţi şi apoi să începi să-i critici. Corpul tău îţi spune că e vremea să te afirmi prin tine însuţi. ARTEROSCLEROZA: rezistenţă, tensiuni, refuzul de a vedea binele. ASTMUL: iubire ascunsă, înăbuşită. Plâns suprimat. O femeie şi-a alungat fica din casă. Aceasta a crescut, apoi s-a îmbolnăvit de astm, care nu a mai putut fi tratat cu medicamente. Când fiica a reuşit să-şi ierte mama, astmul i-a trecut. AUTISM: într-o experienţă anterioară, individul a manifestat refuz al societăţii mizantropie), ducând o viaţă marginală. Acum singura soluţie este iubirea pe care va trebui să o dăruiască şi să o primească de la apropiaţii săi. ATAC, APOPLEXIE: fuga de familie, de sine şi de viaţă. Un accident indică un sentiment de vinovăţie. Un accident este de fapt un avertisment în plus pentru a deveni conştient de faptul că e inutil să te simţi vinovat. BAZINUL: reprezintă aspecte creatoare şi procreatoare ale individului. O problemă a bazinului subliniază că chakra rădăcină nu funcţionează corect. În general, disfuncţia se datorează schemelor negative privind sexualitatea. BILA: plăcerea pentru măncăruri fierbinţi, iuţi, acre, uscate şi sărate deranjează funcţia bilei. De asemenea mânia, supărarea, frica, activitatea sexuală excesivă sunt factori de dereglare a bilei. BOALA PARKINSON: reprezintă teama şi dorinţa intensă de a controla tot şi pe toţi. BOLILE DE PIELE: apar datorită acumulării toxinelor în sânge. Dar mai sunt generate şi de tulburările hormonale. Problema pielei subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuşi, de a se deschide complet. Psoriazisul şi alte boli de piele reprezintă o lipsă de iubire pentru sine şi o respingere a tot ce viaţa îi oferă individului. Psoriazisul poate fi şi cauza unui orgoliu nestăvilit, o trufie exacerbată. Conflictul psihic cu spaţiul poate predispune la boli de piele. BRONŞITA: se declanşează într-un mediu familial foarte tensionat. BOLILE NERVOASE: se referă la sistemul nervos central, cel care conduce, coordonează toată viaţa omului. El reprezintă comandamentul suprem al sistemului nervos şi al întregului organism. Starea pe care medicii o numesc depresie este o lipsă a dorinţei de a trăi. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorinţei de a avea copii sau se naşte un copil nedorit  fată în loc de băiat sau invers, ş.a.). De fapt cele mai multe greşeli ale părinţilor în timpul sarcinii faţă de viitorul copil crează acestuia un program de autodistrugere. De aceea deprimarea odată instalată nu mai poate fi uşor vindecată. Când te simţi continuu nefericit şi nemulţumit, când nimic din jur nu-ţi mai place te îndrepţi spre depresie. Depresia este o agresiune împotriva ta însuţi. Conflictul cu spaţiul în care trăieşti predispune la dizarmonii nervoase. Grijile permanente sunt păcate împotriva propriei tale naturi. Ele au urmări asupra sistemului nervos sau asupra acelor boli care ţin de somatizări nervoase. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, bolile de vedere, de auz, de percepţie.Dacă te autoculpabilizezi, predispoziţia de a achiziţiona o boală psihică este foarte mare. Stresul, tensiunea, îngrijorarea provocă insomnie, dureri de cap, alergii, boli cronice, ulcere, tensiune arterială, infecţii etc. Bolile pe fond nervos provin din ciudă, mânie şi alimentarea cu gânduri negative. Stările de stres din copilărie şi adolescenţă care n-au fost depăşite pot influenţa negativ caracterul, sănătatea şi soarta urmaşilor. Dacă un om păstrează pică celui decedat, acest lucru se va reflecta negativ asupra sa şi poate duce la diferite boli, tulburări psihice, schimbarea caracterului. Cei care nu cred în Dumnezeu sunt alienaţi, înstrăinaţi, îndepărtaţi de natura umană, de Dumnezeu. De aceia oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi la boli datorită scăderii coeficientului de imunitate. Neliniştea este ucigătoare. Valul de nelinişte din sufletul nostru este oglinda angoasei, a anxietăţii, fricii etc. Nevroza anxioasă se caracterizează printr-o stare de nelinişte, adesea extremă, cu frică de moarte şi cu sufocări, cu palpitaţii, transpiraţii, ameţeli, tremurături şi cu senzaţia de oprire a inimii. CANCERUL: este boala întristării, reprimarea sentimentului negativ, deprimarea şi nemulţumirea faţă de sine, de soartă şi ataşament faţă de viitor. Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul. Regenerarea iubirii faţă de alţi oameni este prima cale spre vindecarea cancerului şi a altor boli. Femeile care ţin mari supărări în profunzime se îmbolnăvesc de cancer. De fapt toate emoţiile înăbuşite produc cancerul. Emoţiile ascunse multă vreme în tine sfârşesc prin a exploda, ceea ce provoacă şi explozia celulelor din corpul tău. Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de cancer hepatic. Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept. Dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac.  Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat cel puţin jumătate din lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând astfel evoluţia. Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. De fapt, cancerul este o boală a sufletului şi de aceea trebuie vindecat întâi sufletul. CANCERUL MAMAR: se datorează supărărilor pe tema iubirii şi o permanentă nemulţumire în legătură cu banii, cu situaţia materială. CANCERUL LA PROSTATĂ: apare datorită lipsei dorinţei de a trăi, care loveşte în prima chakră. Cancerul stopează dorinţa de a-ţi ucide propriul suflet. CEFALEE, MIGRENELE: supărarea puternică pe un semen al tău duce la un blocaj energetic. Remediul se realizează prin schimbarea gândului de ură în pace şi adoptarea unei gândiri pozitive. Restabilind legea iubirii prin iertare îţi recapeţi sănătatea. CEAFA ÎNŢEPENITĂ: refuzul de a se schimba, teama de noutate. CELULITA: înseamnă mânie depozitată. CHELIA: exprimă teamă, tensiune şi încercarea de a controla totul. Neîncrederea în procesul vieţii. COLESTEROLUL CRESCUT: corespunde înăspririi naturii sentimentale, rigidităţii persoanelor care îşi crează o carapace de protecţie. Acel individ are o mare teamă de a accepta bucuria. El ar trebui ca în permanenţă să lase emoţia şi energia iubirii să curgă prin fiinţa lui. COLOANA VERTEBRALĂ: este axul care poartă amprenta împlinirilor noastre, a blocajelor noastre şi a temerilor noastre, a refuzului de a evolua, de a iubi, a tuturor suferinţelor şi temerilor pe care acestea le generează. Durerea în coloana vertebrală este de regulă supărarea pe omul apropiat, pe sine şi pe soartă. Dacă amploarea supărărilor este mare poate să apară o deformare a coloanei, o fractură sau să se formeze o cocoaşa. În această situaţie trebuie să vă rugaţi pentru dvs. şi pentru întregul neam ca să fie îndepărtate supărările, nemulţumirile de sine, de situaţie şi de soartă. Omul apropiat, îndrăgit, este dat de soartă şi Dumnezeu, iar supărările mari la adresa lui sunt, simultan, supărări pe soartă şi Dumnezeu. Blocajele în partea de jos a coloanei indică teama de viitor şi lipsa de susţinere financiară. Durerile sau blocajele în partea de mijloc a coloanei indică un sentiment de culpabilitate şi dificultăţi de detaşare faţă de trecut. Durerile sau blocajele în partea de sus a coloanei indică neînţelegerea de către anturaj, o lipsă de susţinere afectivă, impresia permanentă că are nişte responsabilităţi greu de suportat. O sciatică, de exemplu, indică teama de viitor şi de problemele băneşti, nesusţinerea din partea anturajului. Fracturile de coloană apar nu numai că te superi rău, dar şi pentru că te superi pe cineva. Oamenii supărăcioşi nu ştiu să accepte umilirea dorinţelor şi, de aceea, au coloana încovoiată. COMA: fuga de cineva sau de ceva. CONGESTIA CEREBRALĂ: se datorează respingerii vieţii şi afişarea unei încăpăţânări. Ura se naşte în cap şi se blochează prin traumatism cranio-cerebral. CONJUCTIVITA: mânie neexprimată, frustare. CONSTIPAŢIA: ataşament, posesivitate, refuz de a se debarasa de vechile scheme devenite inutile. Nu vrea să facă loc la ceva nou. Trebuie să lase trecutul şi să meargă mai departe. DEGETELE ARTRITICE: dorinţa de a fi pedepsit, culpabilizări, senzaţia de victimă. DIAREEA: teamă, refuzul de a slăbi încordarea. Refuzul de accepta idei noi. DIABETUL: nu-i atât o boală cât o reacţie de apărare a organizmului. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ale altor oameni pătrunse în câmpul acestuia. Cu cât mai puternic şi mai periculos este programul distructiv cu atât mai eficientă şi mai sigură trebuie să fie blocarea acestuia, respectiv a bolii semnalate. Cauza principală este dorirea unui rău din tot sufletul unei persoane iubite şi de care te-ai despărţit. Aceste sentimente provoacă diabetul pentru că au ucis iubirea şi prin aceasta legătura cu cosmosul. De aceea să nu renunţaţi niciodată la persoana iubită. DINŢII: dificultăţi în a lua decizii. Distrugerea dinţilor apare ca efect al vorbelor rele adresate părinţilor, rudelor şi urarea răului oamenilor apropiaţi. Plângerea de soarta proprie şi o alimentaţie incorectă, existenţa geloziei şi a supărărilor ascunse. O durere a dinţilor înseamnă că e timpul să iei o decizie fără să-ţi fie teamă de rezultate.. Întrucât dinţii ţin de dorinţe, lipsa dinţilor din faţă este dovada unei blocări dure a sexualităţii necontrolate. ENCEFALOPATIE: certurile foarte puternice înainte de naşterea unui copil, ajungând până la limita divorţului şi, chiar, la gânduri de sinucidere fixează în structura câmpului copilului programe puternic distructive. Copilul care se naşte plăteşte prin această boală. EPILEPSIA: este rezultatul unei depresii de profunzime. FEBRA: este un semn de furie interioară gata să explodeze. Toate dorinţele înăbuşite, închise în tine explodează. Încetează să aduni totul în tine. Supărarea şi furia nu-ţi sunt benefice, te pedepseşti singur. FICATUL: este organul care ripostează la supărarile pe oamenii apropiaţi şi păstrează deseori mânie reprimată. Ficatul este sediul celor mai negative emoţii  ura, mânia, furia). Problemele de ficat vin dintr-o mânie îndreptată împotriva propriei persoane, ca rezultat al unui conflict între suflet şi mental. Ficatul suferă la persoanele cărora le place să facă o apreciere dură a celor apropiaţi.  Stresurile de orice natură au un efect negativ asupra ficatului. Ficatul este un instrument al sufletului şi, de aceea tratamentul depresiei nu poate fi despărţit de cel al ficatului. O mare putere o au emoţiile asupra ficatului şi a secreţiilor bilei. Emoţiile pozitive – bucuria, buna dispoziţie, voia bună – măresc secreţia bilei, iar supărările o opresc parţial sau complet. Ficatul este foarte sensibil la supărări. Să ne amintim de un proverb popular care spune de supărare i s-a vărsat fierea în sânge. Supărările agresive pe oamenii apropiaţi determină cancerul ficatului. Problemele de vezică biliară arată îngustime de spirit. Icterul se poate declanşa la individul care suferă un prejudiciu pe care el nu-l va şti să-l îndrepte. Hepatita reprezintă rezistenţă la schimbare. Refuzul de a vedea limpede, de a discerne. Ficatul este legat şi de credinţă. Credinţa în univers permite emoţiilor negative să curgă pentru a curăţa ficatul. FRIGIDITATEA: teamă, negarea plăcerii. Credinţa că sexul este rău. Parteneri insensibili. GAMBELE: reprezintă personalitatea, Eu-L inferior. Sunt în analogie cu semnul vărsătorului. GÂTUL: orice problemă legată de gât corespunde temerii de a întreba şi de a se exprima, sau un blocaj al creativităţii inspirate. Refuzul schimbării, rigiditate, mânie ascunsă datorită unor cuvinte jignitoare. GENUCHII: simbolizează legătura între suflet şi personalitate. O problemă la genuchi indică o îndepărtare de scopul său din această încarnare şi un refuz de a evolua, mândrie înmagazinată, încăpăţânare şi lipsă de flexibilitate.. GINGIILE: durerea gingiilor înseamnă că trebuie să-ţi întăreşti hotărârea luată. GLEZNELE: reprezintă capacitatea de a lua noi direcţii. Fiinţa încarnată este duală, dispunând de parte masculină şi de parte feminină. Este natural ca gamba, ce reprezintă tocmai personalitatea, să aibă două oase – tibia şi peroneul. Pentru o femeie tibia corespunde sexului său, iar peroneul reprezintă partea sa masculină inconştientă. La bărbat tibia îi reprezintă sexul, iar peroneul partea sa femenină inconştientă. GREAŢA, VĂRSĂTURILE: respingerea unei idei, a unei persoane sau a unei experienţe. Pentru o femeie însărcinată arată că nu a vrut să aibă copilul. GUTURAIUL: se declanşează într-o perioadă de confuzie a individului sau în urma unei temeri, culpabilităţi. Nasul care curge reprezintă lacrimi şi o purificare necesară. HEMORAGIILE NAZALE: cauza principală este trufia. HEMOROIZII: teama de a slăbi încordarea. HERNIA DE DISC: înseamnă indecizie, senzaţia că viaţa a devenit de nesuportat. HERPESUL: culpabilitate sexuală. HIPERTENSIUNEA: subliniază o facultate de a iubi prea limitat şi o lipsă de compasiune. Persoana trebuie să-şi exprime iubirea pentru tot ceea ce întâlneşte şi pentru tot ceea ce vede. O altă cauză poate fi vechile probleme emoţionale, nerezolvate. HIPOTENSIUNEA: arată, de asemenea, o iubire limitată, dar în sensul că această persoană a fost foarte negativă şi defetistă, necrezând în iubire. O altă cauză ar fi lipsa de iubire în copilărie. HOMOSEXUALITATEA: femeia geloasă răpeşte aptitudinile copiilor şi nepoţilor ei şi îi împinge la homosexualitate. Gelosul ajunge nu numai la sterilitatea fizică, ci şi creatoare. Un om homosexual este incredibil de gelos în interior. Alcolismul şi narcomania sunt alte forme de blocare a geloziei. IMPOTENŢA: Apare din cauza geloziei, a supărărilor şi a dispreţului faţă de femei. Această agresiune se dezvoltă şi programul de autodistrugere afectează sistemul urogenital. Dacă bărbatul a fost deseori supărat pe femei, a gândit rău despre ele, el este un viitor impotent. INIMA: reprezintă centrul iubirii. Dacă nu-şi exprimă deschis sentimentele individul îşi închide chakra inimii şi riscă să aibă probleme cardiace. Datorită reprimării emoţionale şi a sentimentelor multe persoane au probleme cardiace. Un om bolnav de inimă este depozitarul unei cantităţi enorme de gânduri de ură. Problemele conflictuale îndelungate, insatisfacţiile, conflictele interpersonale generează hipertensiuni esenţiale şi boli de inimă. Bolile cardiace au drept cauze gelozia şi supărarea pe oamenii apropiaţi. Prin gânduri de iubire a semenilor şi a Lui Dumnezeu se vor putea anula gândurile de ură. Lipsa afecţiunii poate deregla inima. Dragostea şi compasiunea pot constitui forţa terapeutică care ajută la refacerea inimii. Persoanele care îşi reprimă sentimentele acumulează blocaje energetice la nivelul inimii. Ştim că verdele este culoarea predominantă a inimii. De aceea o plimbare într-o pădure îndepărtată de agitaţia oraşelor sau într-un lan înverzit va spori sănătatea şi vitalitatea inimii. Aceleaşi efecte se pot obţine prin folosirea în timpul meditaţiei a unor pietre sau cristale de culoare verde. Reumatismul cardiovascular are două cauze: o lungă perioadă de supărare sau tristeţe precum şi din cauza unei expuneri repetate la factorii climaterici nocivi, cum este frigul. Un atac cardiac arată că persoana nu transmite suficient energia iubirii. Ea va trebui să-şi manifeste iubirea în toate relaţiile sale. INSOMNIA: provine din totala incapacitate a spiritului de a-şi concentra puterile pentru a-şi focaliza gândurile. Tratamentul pentru vindecarea insomniei trebuie să înceapă ziua. Este necesar să vă deprindeţi spiritul să-şi îndrepte toată forţa gândirii asupra actului pe care tocmai î-l efectuaţi. Când împrăştiaţi forţa gîndirilor în mai multe locuri, slăbiţi capacitatea spiritului de a se concentra, din care cauză seara îi este din ce în ce mai greu să se detaşeze de trup şi să se reîntoarcă dimineaţa cu forţele refăcute. Nu putem avea un somn bun noaptea decât dacă spiritul se retrage din corp.  Insomnia mai este generată de întreţinerea unor gânduri de culpabilitate. Oglinzile din dormitor pot fi si ele răspunzătoare de cazurile de insomnie. INTESTINUL GROS ŞI SUBŢIRE: refuzul de a înţelege unele lecţii de viaţă din punct de vedere evolutiv. Dacă omul nu suportă stresul se îmbolnăveşte intestinul gros, iar dacă se înfurie acumulează agresivitate şi se îmbolnăveşte cel subţire. Intestinul subţire suferă când agresivitatea nu este suprimată. Informaţia este receptată în primul rând de intestin, care are rolul principal în prelucrarea primară a acesteia. Reaua dispoziţie, plictiseala şi nereuşitele la serviciu conduc la o funcţionare defectuoasă a intestinului gros. În cazul când se manifestă constipaţia, ea trebuie de urgenţă tratată, pentru a nu se întârzia prea mult evacuarea. Starea de sănătate a unei persoane este în legătură directă cu evacuarea regulată a intestinului gros. ÎMBĂTRÂNIREA PRECOCE: De fapt, cauza îmbătrânirii precoce constă în otrăvirea cronică a organismului cu toxinele din intestinul gros. Iaurtul, laptele acru, derivate ale laptelui conţinând acid lactic, distrug bacteriile din intestinul gros şi reduc astfel toxinele. LARINGITA: în acest caz ţi-e teamă să te exprimi şi nu eşti în stare să-ţi spui părerea. Dacă laringita ta ascunde supărare şi furie trebuie să o exprimi, altfel furia va creşte în tine. LEUCEMIA: înseamnă mândrie necontrolată. LIMFA: plăcerea exagerată pentru dulciuri, pentru mâncăruri acre şi sărate, alimente greu digerabile şi exces de produse lactate. MÂINILE: mâinile şi picioarele oamenilor geloşi sunt prost irigate cu sânge. Deci, răcirea membrelor este o problemă de gelozie şi de ataşare de relaţii. Dacă palmele transpiră înseamnă că există o tendinţă mărită în subconştent de a controla situaţia. Adică există un ataşament crescut faţă de aptitudini şi un destin favorabil. Cu cât ne transpiră mai mult mâinile cu atât avem mai multe neplăceri şi insuccese. Îngrijirea, tăierea şi pilirea unghiilor de la mâini şi picioare să se facă numai în zilele de vineri, după apusul soarelui, pentru că devin mai tari. Traumatismele, fracturile, pierderea mâinilor şi picioarelor reprezintă un orgoliu exagerat. MUŞCĂTURILE DE ANIMAL: mânie interioară, simte nevoia de pedeapsă. NASUL: te deranjează ceva sau cineva pe care nu poţi să-l suporţi.Toate sunt semnale ale corpului tău care-ţi spun că nu este bine ce faci, că nu trebuie să te laşi afectat. Nasul reprezintă intuiţia şi cunoaşterea de sine, fiind legat de charka frontală. OCHII: indică teama de viitor, frica de a vedea înainte şi faptul că într-o experienţă precedentă individul nu a dorit să vadă nici să-i ajute pe apropiaţii săi. Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor câmpului la nivelul capului, determinate de sentimentul de ură, precum şi de nemulţumirea de sine şi frica de a vedea înainte. O principală cauză este agresivitatea al cărui motiv este gelozia. Cu cât un om are un caracter mai rigid cu atât mai ascuns, mai profund pătrunde agresivitatea în subconştient şi devine mai periculoasă. Dacă la invidie se adaugă distreţul, dacă în caracter avem vanitate şi cruzime se produce un program de autodistrugere care se manifestă cu ruperea retinei sau orbire, sau un grav traumatism cranian. Vederea slabă este determinată de ura împotriva unei femei sau bărbat. Purificarea se face prin spovedanie şi rugăciune. Ataşarea de relaţii şi idealuri distruge vederea. Glaucomul este cauzat de subiecte de neiertare restante de mult timp. Atunci când iubeşti lumea mai mult decât pe Dumnezeu îţi pierzi vederea. Mulţi la bătrâneţe îşi pierd vederea pentru că se leagă prea mult de această lume. OSTEOPOROZA: persoana afectată simte că nu mai are un suport în această viaţă. În majoritatea produselor de origine animală există acid uric, care poate fi neutralizat numai cu calciu. În cazul în care corpul nu l-ar neutraliza cu calciu, noi am muri. De aceea corpul nostru este nevoit să extragă calciu din oase, ceea ce conduce la osteoporză. De asemenea şi concentratele zaharoase, care sunt alimente acide, pot agrava fenomenul. Persoana în cauză să caute să consume peşte  hering la cuptor, care conţine vitamina D2, necesară metabolizării calciului în organism. PANCREASUL: are rolul de a echilibra contribuţia de glucoză  zahăr în sânge. Dacă individul consumă prea mult zahăr şi dulciuri concentrate acestea provoacă dezordini în organismul său şi o hipersecreţie de insulină, care conduce la hiperglicemie. Astfel insulina secretată în cantităţi mari favorizează sinteza crescută de grăsimi, conducând la obezitate, diabet zaharat, ateroscleroză. Pancreatita, diabetul zaharat şi cancerul pancreatic sunt semne ale faptului că omul iubit şi iubirea pentru el au devenit o valoare absolută. De fapt, prioritar era în primul rând iubirea pentru Dumnezeu. Din cauza acestui sistem eronat al valorilor, a început să crească brusc agresivitatea subconştientă şi, în consecinţă, s-a format tumoarea. Când vei înţelege că fericirea supremă şi sensul vieţii înseamnă de fapt iubirea pentru Dumnezeu, dispare agresivitatea şi, astfel, tumoarea. De obicei problemele pancreasului apar la persoanele care cred că nu merită să se bucure de nimic în viaţă. De multe ori fac plăcerile altora, persoanele respective au în interiorul lor o mare tristeţe ascunsă foarte bine. PICIOARELE: reprezintă ancorarea, conexiunea cu Terra şi cu manifestarea. Problemele de la picioare simbolizează un refuz de a avansa, de a evolua, sau teama de a stagna în viaţă, teamă de viitor. Atunci când omul este nemulţumit de soarta sa îl dor adeseori picioarele. Atunci când omul este gata ca pentru o soartă mai bună să facă un rău unei persoane sau să se dispreţuiască pe sine, dacă prosperitatea se năruie, atunci toate acestea pot da şi dureri, traume ale picioarelor şi o dilatare varicioasă a venelor. Varicele vin din faptul că sunteţi supărat pe sine, pe soartă, că nu vreţi să trăiţi atunci când soţia iubită vă provoacă neplăceri. Aveţi grija să aveţi picioarele calde! Aceasta este valabil pentru toţi bolnavii, dar în special cei de rinichi. O încălţăminte proastă face rău nu numai la picioare ci întregului corp. Dacă ai bătături înseamnă că nu gândeşti şi acţionezi aşa cum ar trebui. PIETRELE LA FIERE ŞI RINICHI: apar datorită consumului de zaharuri, amidon concentrat, care împiedică eliminarea din corp a depozitelor de calciu organic. Cauza este judecarea oamenilor şi supărarea pe soartă. PROSTATĂ: afecţiunile ei sunt legate de un sentiment de culpabilitate, precum şi teama de a îmbătrâni. RETENŢIE DE APĂ: refuzul de a slăbi încordarea. REUMATISM: resentiment, slăbirea iubirii de aproapele sau rigiditate, asprime. Persoana respectivă se simte victimizată, lipsită de iubire, are o amărăciune cronică. RINICHII: reprezintă capacitatea de a exprima, de a exterioriza tot§ ceea ce este în sine. Cel care nu-şi exprimă talentele, capacităţile, dorinţele sau credinţele sale, se expune la tulburări renale. Tot ceea ce este reprimat, frica şi teama slăbesc rinichii. Dacă orgoliul individului nu este mare în rinichi se formează nisip, iar pentru nivel mare se formează pietre, care pot fi eliminate. Dacă însă nivelul trufiei este periculos pentru urmaşi începe formarea de pietre ce nu trebuiesc îndepărtate, pietre de formă coralică.  Litiaza renală mai apare când individul are probleme de mânie nerezolvate de mult timp. Persoanele certăreţe şi care sunt de multe ori dezamăgite sau frustate vor avea probleme cu rinichii. SÂNGELE: zahărul, sarea, iaurtul şi măncărurile acre au o acţiune toxică asupra sângelui, mai ales când sunt folosite în exces. De asemenea, ura şi mânia generează toxine în corp. Ceaiul de rădăcini de brusture este mijlocul cel mai eficace de epurare a sângelui. Pentru toate problemele sângelui este util să se consume zilnic salată de crudităţi. SCLEROZĂ ÎN PLĂCI: au drept cauze frica, rigiditatea, inima împietrită şi îngreunată. SFORĂITUL: refuzul încăpăţânat de a se desprinde de vechile tipare. Dormitul cu faţa în sus favorizează sforăitul. SINUZITA: iritaţie faţă de o anumită persoană. SISTEMUL DIGESTIV: stomacul reprezintă facultatea de a digera experienţele existenţei şi de a accepta cele învăţate. Ura, mânia, frica, regretul legat de trecut, precum şi grija, teama şi îngrijorarea faţă de viitor favorizează bolile stomacului, ale vezicii biliare şi al intestinelor. Aversiunea, neliniştea, o agresivitate conştientă şi resentimentul de ură împotriva oamenilor sunt principalele cauze ale ulcerelor. Dacă omul se supără des şi nu numai pe cei apropiaţi ci şi pe sine va avea probleme cu stomacul. Cancerul reprezintă o autodistrugere, ceea ce face vindecarea dificilă. Cauza spirituală a cancerului constă în faptul că individul nu a asimilat lecţiile karmice ce i-au fost propuse în această viaţă, refuzând evoluţia. SISTEMUL REPRODUCĂTOR: probleme ale acestuia apar datorită unei proaste utilizări a sexualităţii în această viaţă sau în cea precedentă. Agresiunea inconştientă asupra ta însuţi naşte predispoziţii maladive în zona bazală. Bolile uterului pornesc de la această autodepreciere. Ginecologia este o zonă a iubirii. Dacă din copilărie aţi avut probleme ginecologice înseamnă că v-aţi reprimat sentimentele de iubire sau nu aţi dorit să daţi naştere copiilor, sau prin trăirile dvs. emoţionale şi prin comportament aţi ucis iubirea într-un alt om, considerându-l vinovat de toate necazurile. Problemele ginecologice mai pot fi şi rezultatul agresivităţii faţă de bărbaţi. Ciclul dureros la femei se produce când agresivitatea conştientă făţă de bărbaţi este mărită. Mânia faţă de partenerul sexual crează probleme legate de organele sexuale în caz de infecţie urinară. Menopauza înseamnă teama dea nu mai fi iubită, teama de îmbătrânire. Impotenţa se datorează unei tensiuni sexuale, stres, culpabilitate. Sterilitatea este cauza unei gândiri permanente şi o pedeapsă pentru adulter. Aceasta declanşează un program de distrugere a iubirii şi a vieţii. Uciderea iubirii între două persoane care se adoră este o crimă imensă, de fapt se întrerupe legătura cu Dumnezeu. Durerile de sâni sunt datorate unei atitudini prea autoritare faţă de cineva. Culpabilitatea sexuală aduce boli transmise pe cale sexuală, precum bolile venerice, SIDA. ŞOLDURILE: reprezintă utilizarea liberului arbitru pentru a găsi propria cale în planul material. O problemă la şolduri subliniază o lipsă de utilizare a propriului liber arbitru şi faptul de a nu avea un scop în viaţă. O durere la şolduri indică o frică în a lua decizii importante. SPLINA: reprezintă un depozit de sânge, de energie. Problemele splinei arată o incapacitate de exprimare a iubirii sau o obsesie, În acest ultim caz e necesară o purificare prin eliminarea sentimentelor negative şi a grijilor înmagazinate în timp. Sentimentele de lăcomie şi de avariţie au o influenţă negativă asupra splinei şi inimii. Splina mai este legată şi de stările psihice şi depresie. TABAGISM: este legat de o problemă de înţărcare, va trebui cultivată detaşarea de mama sa. În unele cazuri poate de tatăl său. TETANOS: mânie, dorinţa de a controla pe alţii, refuzul de a exprima sentimentele. TIROIDA: problemele cu tiroida subliniază faptul că persoana respectivă nu se poate exprima cum doreşte şi poate încerca umilinţa. TRAUMATISM CEREBRAL: înseamnă certuri mari cu sotul/soţia, supărări şi gelozie. Gelozia înseamnă ură şi crează un blocaj la nivelul capului. Dacă un om are caracter dur şi nutreşte gânduri urâte, pline de gelozie faţă de alţi oameni, apare cancerul creierului. TUSEA: cine tuşeşte tot timpul este o fiinţă sufocată de viaţă. Trece printr-o stare de mare nervozitate. Se simte strivită de o situaţie oarecare. O tuse ocazională este un semn de plictiseală sau dorinţa de ceartă. URECHILE: refuzul de a înţelege ceva sau pe cineva. Te laşi afectat de ceea ce auzi. Senzaţia lăuntrică că eşti superior faţă de persoanele iubite – părinţi, copii, soţie – declanşează un program de autodistrugere care este blocat prin apariţia unor dureri în ureche. VAMPIRISMUL: egoism exagerat manifestat în gânduri, emoţii sau fapte, precum şi cruzimea duc la deconectarea de cosmos şi atunci omul este nevoit să ia energia de la alţi oameni. Provocarea de chinuri fizice şi spirituale unui om este una din formele vampirismului. VARICELE: prestarea unei munci care nu-şi place. ZONA ZOSTER: indică teama de viitor, antrenând gânduri negative Trufia se blochează prin boli canceroase, epilepsie, psoriazis Ura e tot ce poate fi mai distructiv pentru om. Trăirea urii declanşează boli foarte violente, de fapt ura îşi distruge stăpânul. Fiecare gând încărcat de ură e ca o înghiţitură de otravă.  Dispreţul faţă de oameni este tot o formă specială a urii. Ura ia naştere în conştiinţă şi de aceea ea se blochează prin boli ale capului, scăderea vederii şi a auzului. Dispreţul faţă de persoana iubită poate duce la scăderea vederii, dureri articulare în genunchi, la deformarea tălpii picioarelor etc.  Fondul de ură şi de supărare se dezvoltă şi se transformă într-un program de autodistrugere. La început apariţia lui poate lua forma unor permanente dureri de cap, a slăbiciunii generale, a hemoragiilor nazale, probleme de vedere şi auz, inflamaţii rinofaringiene, a distrugerii dinţilor. Apoi totul se lasă în jos şi când ajunge la prima chakră programul se poate realiza într-o variantă mult mai dură. Perturbarea funcţiilor trece la deformări organice. Părinţii sunt amabili şi buni la exterior, însă când ei dispreţuiesc, copii lor devin ucigaşi şi nimeni nu poate înţelege ce se întâmplă. Părinţii care se dezic de iubire, o calcă în picioare, în ei şi în alţii, copii lor se nasc cu tumori canceroase. La omul credincios şi bun la suflet se va acumula iubire şi năzuinţa spre Dumnezeu. Urmaşii lui vor fi talentaţi. La omul supărăcios, ranchiunos şi descurajat copii şi nepoţii pot fi grav bolnavi.  Dacă gândurile, vorbele şi acţiunile tale te împiedică să progresezi în viaţă apar probleme la nivelul braţelor, picioarelor, ochilor, urechilor sau nasului. Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă. Neînfrânarea dorinţelor, în deosebi a celor sexuale, constituie o cale directă spre îmbolnăvire şi îmbătrânire. Dacă iubirea faţă de bărbaţi şi plăcerile sexuale sunt mai puternice decât iubirea pentru Dumnezeu aceasta se blochează prin viol, boli venerice, sterilitate. Excesul sexual şi alimentar generează dependenţă subconştientă de fundamentele fericirii umane şi, după un timp, se manifestă prin homosexualitate, toxicomanie, schizofrenie, sterilitate. Când dorinţele noastre devin scop şi se aşează mai presus de iubirea pentru Dumnezeu în acel moment sădim germenii viitoarelor nenorociri, boli şi necazuri. Dacă o femeie îşi pierde credinţa în Dumnezeu ea începe să creadă în frumuseţea sa, iar mai departe încep bolile şi traumatismele.  Regretul pentru trecut este o agresiune directă în raport cu timpul şi duce la boli din cele mai grave. Teama de viitor la fel.  Lumea de astăzi evoluează foarte rapid şi persoanele care ţin foarte mult la vechile lor idei pot fi depăşite de evenimente, nu se pot adapta la noile împrejurări. Atunci apar probleme manifestate prin constipaţie, hemoroizi, probleme de vezică, umflarea corpului şi reţinerea de apă în organism, căci eliminarea se face nu numai prin intestine ci şi prin rinichi. Aceste neplăceri organice indică un blocaj la nivelul gândurilor şi ideilor. Cănd viaţa şi activitatea omului se desfăşoară în zone supuse stresului teluric se favorizează dezvoltarea unor boli cronice. Actorii care se conectează total la starea emoţională a personajului pe care îl interpretează, repetând destinele eroilor pe care îi reprezintă, în timp ei se îmbolnăvesc şi mor. Oamenii nefericiţi sau cei atinşi de boli grave sunt cei care nu sunt în stare să găsească nimic frumos în ei şi în jurul lor. Nu ştiu să privească lucrurile frumoase. Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană  ischemia, hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze. Dumnezeu nu a creat răutatea, tot El nu a creat nici boala, nici durerile corporale. Acestea sunt pur şi simplu efectele naturale ale neascultării omului. Orice boală este chezăşia fericirii viitoare. Cu cât mai multe boli şi încercări îţi oferă soarta cu atât te aşteaptă o mai mare fericire în viitor. Nemulţumirea permanentă faţă de lumea întreagă şi propria soartă poate genera afecţiuni cronice grave, incurabile. Orice indispoziţie îţi indică faptul că acţiunile şi gândurile tale nu-ţi sunt benefice.Orice faci, spui, gândeşti sau simţi, dacă ceva nu e bine, primeşti un semnal.Singura ta grija este de a rămâne atent. Dacă îndată apare un semnal, înseamnă că se întâmplă ceva. E o indicaţie că ai luat-o pe un drum greşit. Atunci eşti rechemat pe drumul cel bun, cel al dragostei. Ascultându-ţi corpul fizic şi îţi vei schimba viaţa. Bibliografie SN Lazarev

Cauzele spirituale ale bolilor I

Cauzele Spirituale ale Bolilor, partea I

 prin Karyn 

DE CE NE ÎMBOLNĂVIM?

Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu un semnal al corpului tău.
Supraconştiinţa ta, latura ta divină, Dumezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se opune legii iubirii. De aceea este necesar să captezi mesajul şi să mulţumeşti supraconştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi accidentele tale nu vor face decât să se intensifice.

Cănd starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e puternică înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei.  Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui. Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficienta iubire de Dumnezeu. De îndată ce încetăm să năzuim către Divin noi ne cufundăm în uman şi începem să depindem de acesta, adică de viaţă, desfătare sexuală, mâncare, dorinţe şi conştiinţă. Cu cât depindem mai mult de acestea cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea.

Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să accepţi pierderea umanului, să vezi în aceasta voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală. Boala este un bec roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un drum greşit. Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt boala se datoreaza pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic te vindeci trupeşte dacă te-ai vindecat sufleteşte.

Noi oamenii suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit, asemeni Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi orice dezechilibru al uneia din cele trei structuri ne aduce suferinţă.  Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta din vina ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca la un anumit nivel să-ţi cauzezi boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta.

Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi bolilor datorită coeficientului de imunitate care este foarte scăzut, De acea, oamenii credincioşi sunt mai sănătoşi psihic şi fizic decât cei care nu au credinţă. Drumul însănătoşirii este drumul câtre Dumnezeu.
Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se autoîmbolnăvesc. Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea.
Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm, să acumulăm iubire pentru Dumnezeu. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala.

Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizcă. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea acestuia, adică boala.

Când omul încalcă Legile Supreme se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează structura energetică, apar breşe în sistemul său defensiv şi el devine o pradă uşoară pentru virusul, care îndeplineşte funcţiile unui program punitiv. Omul începe să fie bolnav. Bolile grave contribuie la protejarea structurii spirituale.  Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe.
Gândurile sumbre, pline de neîncredre, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca pe alţii şi de a-i condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp sănătos.
Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creem singuri prin gândurile noastre distructive. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut. Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă atrage prosperitatea.
A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic.

Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale stării mentale în care vă complaceţi.
Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, anii de-a rândul, o înbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător.

Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. ”De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede”.  Marcu 9, 23)
Când suntem bolnavi să cerem să ni se dea sănătate şi nu să fim vindecaţi de boală.
În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască. Când se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa. Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului. Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celorlalţi este să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.

Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă. Când rana este tratată cu iubire ea se vindecă repede. Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de cât de mult a-ţi capitulat în faţa iubirii. În măsura în care putem păstra în suflet starea de bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală. Vindecările au loc doar atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă.

Nu este suficient să acceptăm boala, trebuie să ne bucurăm că ea ne salvează sufletul şi trupul. Noi trebuie să acceptăm toate umilinţele, neplăcerile pricinuite trupului nostru prin intermediul cărora ni se purifică sufletul. Obiceiul oamenilor de a discuta în societate despre simtomele diverselor boli, cauzele lor, morţi, agonii şi scene de coşmar atrag asupra lor un torent de impresii dăunătoare, care le vor pricinui boli şi suferinţe.

Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut. De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a leagat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo paternul lui bioenergetic funcţionează cel mai bine.

Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi putem uşor să observăm că: jumătate din viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere, pentru ca apoi în cealaltă jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.

Bibliografie SN Lazarev

Sfaturi de viata

 prin Karyn Maria

“Când sufletul ţi se închide şi nu poate admite şi respecta libertatea celorlalţi; când mintea îţi este intolerantă şi când voinţa îţi devine arbitrară şi încetează să mai acţioneze în favoarea binelui, atunci:

• Prelungeşte-ţi raza sufletului pentru a înţelege slăbiciunile celorlalţi; prelungeşte-i calea sacră spre Dumnezeul iubirii, chiar în mijlocul celor mai mari greutăţi.
• Prelungeşte-ţi raza minţii şi gândeşte-te că totul trebuie să fie astfel pentru ca Domnul să se manifeste în varietatea Sa infinită. Găseşte-i prezenţa în toate şi continuă-ţi calea minţii spre adevăr, în ciuda tuturor contradicţiilor.
• Întăreşte-ţi raza voinţei; consider-o un dar de la Dumnezeu şi pune-o în slujba Lui. Măreşte calea puternică a voinţei pentru a manifesta bunătatea divină, chiar în mijlocul răului cel mai mare.

Pentru a înfrunta răul din viaţă, omul trebuie să fie capabil să-şi controleze gândurile, sentimentele, muşchii, întregul corp; trebuie să fie stăpân pe sine sub toate aspectele. Nu se ajunge nici repede, nici uşor la această stăpânire. Sunt necesare multă muncă, multe eforturi şi exerciţii pentru a dobândi stăpânirea de sine, dar acest fapt măreşte enorm posibilităţile de a duce o viaţă liberă, cu efecte benefice atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi.

Dacă întâmpinaţi vreo greutate, invocaţi numele Domnului; chemaţi-L în ajutor în prima oră a zilei. După puţină vreme veţi vedea că dificultatea devine mai uşor de înfruntat, în faţa unui obstacol, a unei încercări procedaţi în acelaşi mod şi ajutorul vă va sosi.

Cum se poate realiza acest lucru? Nu ni se spune. Important este să simţiţi forţa numelui Domnului şi a iubirii Sale.

Omul trebuie să fie bine protejat pentru a face faţă dificultăţilor de pe pământ. Sfânta Scriptură spune: „Domnul va merge înaintea ta şi îţi va fi şi pavăză”. Viaţa omului nu ar ţine decât de un fir dacă nu ar fi ajutată. Fără protecţie din partea naturii raţionale, omul ar fi expus în fiecare zi la mii de pericole. Dacă ar şti omul de câte ori a fost salvat!

Când omul doarme îşi fac apariţia fiinţe protectoare care, ca o mamă iubitoare, îi purifică trupul şi îi restabilesc ritmul perturbat al vitalităţii.

Când se afirmă că lumina este indispensabilă ochiului omenesc trebuie să se înţeleagă că celulele ochiului sunt scufundate în lumină, care este indispensabilă funcţiilor lui. Şi sufletul omului trebuie să rămână scufundat în viaţa spirituală, divină; dacă nu, rămâne în stadiu de germene, ca acele grăunţe de grâu conservate în piramidele şi în mormintele din Egipt timp de 5-6000 de ani, fără lumină, într-un mediu uscat, aşteptând împrejurări favorabile pentru a fi semănate, pentru a încolţi şi a se dezvolta. Ca aceste seminţe, sufletul omenesc aşteaptă condiţiile necesare aplicării legilor divine, pentru a-şi relua drumul vieţii veşnice.

Ucenicul trebuie să cunoască cele două legi: violenţa dă naştere violenţei; iubirea dă naştere iubirii.

Când afirmăm că trebuie să renunţăm la noi înşine, trebuie să se înţeleagă că trebuie să lucrăm pentru Dumnezeu, pentru Bine, pentru Tot. Să ne îndreptăm dorinţele, impulsurile spre viaţa sufletului – spre aceasta tinde omul raţional, care va atinge în viitor starea de înger luminos. Chiar aflat la distanţe enorme de pământ, va putea să vă vadă, să vă ajute şi să-L servească pe Domnul.

Când vorbim energiile slăbesc şi sunt puse în pericol. De aceea se spune: „Veţi da seama de fiecare cuvânt in van”. Dacă vorbim prea mult, fără discernământ, riscăm să cădem în păcat, să ne risipim, să ne pierdem forţele creatoare.

Toţi oamenii sunt legaţi între ei, aidoma unor vase comunicante; dacă unul suferă, vor fi şi ceilalţi supuşi la încercare. Nimeni nu trăieşte pentru el. Vei iubi şi vei fi iubit. Te vei gândi la alţii şi alţii se vor gândi la tine. Îi vei îngriji pe alţii şi alţii te vor îngriji pe tine. Îi vei sfătui pe alţii şi alţii te vor sfătui la rândul lor. Vei da un fundament vieţii cuiva şi ţi se va da şi ţie. Aceasta este marea lege a naturii.

Nici cunoaşterea, nici dragostea şi nici înţelepciunea nu pot fi comparate cu ceea ce favorizează comuniunea interioară cu Principiul Fundamental. Prin această comuniune omul se înalţă şi-şi foloseşte toate calităţile: iubirea, înţelepciunea, puritatea, adevărul, dreptatea, pietatea şi multe altele care deocamdată dormitează. Prin rugăciune veţi semăna cu un copac plin de fructe coapte. Când Domnul vă va vedea astfel împodobiţi se va bucura să aibă lângă El un copil inteligent care ştie să vorbească într-o limbă angelică. Dumnezeu îi tolerează şi pe copiii ignoranţi; cu toate acestea, ei nu vor putea niciodată obţine rezultatele copilului care ştie să se roage. Cel înzestrat cu judecată se sforţează să înveţe, este harnic, în vreme ce prostul amână acest lucru totdeauna pe mai târziu. Primul este recompensat; cel de-al doilea este consolat.

În viaţă blândeţea şi umilinţa sunt la fel de necesare ca sarea. Fără blândeţe şi umilinţă nu există linişte, pace interioară şi vindecarea este imposibilă. Fără blândeţe şi umilinţă nici o ideea nu poate fi pusă în practică. Dacă Iisus, cu ocazia venirii sale pe pământ, a trebuit să devină umil, cu atât mai mult este mai necesară umilinţa pentru om! Blândeţea înalţă vibraţiile emise de om şi îl conduce spre viaţa pură, divină. Repetaţi-vă în fiecare zi: „Pentru Cel care mi-a dat viaţă, astăzi vreau să fiu blând şi umil!”

Omul bun poate fi comparat cu o statuie frumoasă realizată de un sculptor celebru. Omul rău este ca o piatră neşlefuită, care este neimportantă pentru ignorant. Dar pentru cel care ştie, pentru sculptor, această piatră informă are valoare, căci din ea poate ieşi o statuie frumoasă. Deci, dacă întâlniţi o persoană rea, gândiţi-vă: „Conştiinţa acestui om nu este trează; binele care zace în el nu a apărut deocamdată. Se va manifesta atunci când sufletul său va exprima dragostea divină”.

Evoluţia spiritului omenesc este infinită şi nelimitată. O dată ce a ajuns la conştiinţa colectivă, spiritul omenesc va atinge treptat un nivel mai ridicat, la conştiinţa cosmică sau divină, numită de asemenea eterna reîncepere, cauză primordială etc. Conştiinţa cosmică îndrumă şi înglobează toate fiinţele din univers, care sunt atrase de ea ca de un îndrăgostit. Nu putem evolua şi nici nu ne putem reînnoi decât în condiţiile de viaţă pe care ni le dăruieşte.

Se spune: „Avem un corp carnal, pieritor, dar când vom dobândi conştiinţa cosmică, corpul nostru spiritual se va dezvolta şi nu va pieri. Contradicţiile vieţii există numai pentru corpul material, nu şi pentru corpul spiritual care trăieşte în înţelegerea sensului profund al vieţii eterne”.

Dorim cu toţii să fim iubiţi! Dar cel care vrea să fie iubit trebuie să fie gata să îndeplinească tot ceea ce-i cere dragostea şi dacă nu poate să o facă, înseamnă că nu este suficient de copt pentru dragoste. În acest caz trebuie să renunţe temporar la dorinţa lui şi să continue să lucreze în tăcere asupra lui însuşi. Zeii, îngerii, arhanghelii pot fi iubiţi cu adevărat, căci posedă puterea de a face tot ceea ce dragostea le dă.

Maestrul Peter Deunov