Hm, dragii mei, dragi,
Nu stiu cum a fost pt voi solstitiul
de vara…dar pt mine a fost vibratia renasterii si a ragasirii interioare....
A fost cu multe purificari,
incercari, confirmari si incertitudini, dar in final…totul s-a
clarificat , stiu cine sunt, ce fac, si unde merg.
Stiu ca orice as face cred in Dumnezeu si in Mesagerii lui, Ingerii, sunt
o fiinta pioasa,…si stiu ca scanateia lui Dumnezeu straluceste in mine.
Uneori este f bine sa vezi cum iti
sunt revelati diavolii din tine, adica acele parti negative sau mai putin placute
ale fiecaruia, dintre noi, bine tinute in frau, bine dosite, dresate sa nu iasa la
suprafata dar care vrem nu vrem exista,
sunt acolo, ca niste fiare de prada care abea asteapta sa atace. Atata timp cat
fiarele sunt puse sub control, adica le accepti, sti ca sunt ale tale, nu le
negi, sti ca sunt acolo, ca exista posibilitatea sa iasa oricand la iveala….sunt
intr-o stare de impoderabilitate, adica intr-o stare in care nu au puterea sa
se manifeste, sa iasa la iveala.
Daca tu le negi, aceste parti
negative,….spui ca tu nu ai nimic negativ in tine….ca tu esti doar pozitiv…ca
tu esti cu tare sau cu tare lucru…si ca nu vei fi niciodata o manifestare a
unei energii negative…..atunci, DA, IESE ANIMALUL DE PRADA din tine si se
manifesta. Da, acesta se manifesta cu varf si indesat astfel incat ajungi sa nu
il mai poti pune cu botul pe labe, te domina te face chiar pe tine sa te sperii
de ceea ce poti fi, de ceea ce poti manifesta.
Insa totul e minunat, cand se termina
cu bine.
Va intrebati, cum poti face asta?
Simplu, cerand cu toata fiinta ta ajutor Divin, care atunci cand il ceri cu toata
inima ta, asemeni unui copil care cu puritatea sa cere protectia bratelor
iubitoare ale mamei sale, vine si ajutorul si nici nu sti din ce parte, nu sti
prin cine si cum….este important doar sa fi putin atent astfel incat sa iti poti
da seama ca ajutorul a sosit, este acolo, si asteapta sa fie cules, asimilat, pentru
ca tu sa fi din nou cel care erai, pana la aparitia animalului de prada. Acest
animal este o noua perspective a ta, care te face sa te vezi asa cum esti, in
toata splendoarea ta, o fiinta preaiubita de Tatal Ceresc si Suprem.
Cu totii suntem scantei Divine, si
unul fara altul nu putem exista. In unii se manifesta mai multa iubire si
atunci au un comportament placut tuturor, dau iubire in stanga si in dreapta,
ei insisi fiind iubire, in altii este
prea multa suferinta acumulata in decursul timpului si atunci au un
comportament pe care ei insisi il dezaproba, dar cu toate astea sunt si ei
copii Tatalui Ceresc si Suprem, si nu isi doresc sa faca rau nimanui, dar fiind
lipsiti la un moment dat de iubirea protectoare a mamei lor, nu isi dau seama
ca oricine poate fi alaturi de ei dandu-le ceea ce au nevoie, adica iubire.
Iubirea se manifesta in multe forme,
la fel ca ajutorul Tatalui Ceresc, totul este sa fi putin receptiv…asa cum se
spune pe la noi, sa avem urechi sa auzim si ochi sa vedem ceea ce avem alaturi
adica: un prieten/prietena, un sot/sotie, o mama/un tata, un coleg/colega…un
animalut care ne iubeste neconditionat, idiferent cat suntem de buni, de elevati,
sau de mitocani, de barbari…ei pot sa vada acea scanteie care nu inceteaza sa
straluceasca decat atunci cand suntem in pragul parasirii acestui plan, adica
sa ne reintoarcem acasa, la casa Tatalui Nostru Suprem. Putem sa avem 5 minute
de rugaciune purificatoare, in care plangem si sufletul nostru se dezbraca de
acea mantie a urii, a maniei, a furiei, a frustarii si da la iveala doar ceea
ce are mai pur mai frumos.
Splendoarea acestui lucru apare, cand
ai puterea sa vezi frumusetea, si iubirea lui Dumnezeu si in acel cersetor, si
in acel violator, si in acel criminal…oricat de reprobabil ti se pare acest
lucru acum, cand tu te afli in pozitivitatea gandurilor, sentimentelor si
manifesti doar ce e frumos in tine, iti este greu sa vezi asta, dar cati dintre
noi nu am facut ceea ce condamnam la cei pe care ii numim cersetori, violatori,
sau criminali?
Veti spune, eu? Nu, niciodata. La
drept vorbind, fizic, asa este nici unul nu am facut-o. Dar de cate ori nu am
cersit o imbratisare, un sarut, putina iubire, tandrete? De cate ori nu am
intrat in viata cuiva fara sa tinem cont ca ii violam intimitatea, dorinta de
singuratate, …? De cate ori cu gandul sau privirea nu am ucis o iubire, un om
care ne-a jignit, am tras cu “pusca” punandu-l la zid pt cine stie ce greseala…mai
mult sau mai putin imaginara?
Acum ati inteles? Asta inseamna sa
vezi scaneia divina din toti semenii nostri.
Si ce poate fi mai frumos, dacat sa poti ca in decursul vietii tale sa
poti sa pui in practica porunca a doua: Iubeste-ti aproapele ca pe tine
insusti.
Deci, Solstitiul de vara din acest an,
este acea energie care ne da forta de a face introspectie indiferent ca doare
sau nu, sa ne regasim si sa mergem inainte cu forte proaspete, pline de energia
binefacatoare a iubirii si a binecuvantarilor divine care se manifesta din
plin.
Deci nu va fie frica sa faceti acea introspective
creatoare si datatoare de viata, de elan…de bine, fiti voi, cei care sunteti.
Sa nu uitam ca vin Sanzienele, o
energie…de care voi vorbi intr-un alt articol….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu